Intr-o lume de magneti, si miracole

Viata. Nu se poate defini. Nu se poate asimila. Nu se poate trai. Viata, este o entitate vie.

Titlul, facand referire la o melodie cu efect narcotic, sustine teoria cu pricina.

In epoca contemporana, ne straduim tot mai mult sa ne perfectional pe plan social. Sa ne perfectional pe plan social. De ce facem treaba asta?
Devine din ce in ce mai greu sa te afirmi ca individ, devine din ce in ce mai greu sa fim acceptati de catre societate. Pentru ce ne luptam?
Ne luptam sa ne schimbam polii. Dar, nu facem asta.
Opusele se atrag, dar oamenii sunt atrasi de stereotipuri. Opusele se atrag, esti diferit, esti asimilat de catre societate. Asa-i, nu?
Ne straduim sa iesim din fabrica, produsi pe banda rulanta, de catre un sablon unic. Dar totusi, vrem sa fim unici.
Standardele sunt intr-un permanent declin, omul fiind atras de imoral, fiind atras de normal. Normalitatea nu se mai defineste individual. Normalitatea nu mai inseamna imunitate. Normalitatea nu mai este nirvana. Normalitatea, este supusa unor termeni. Pentru ca, este normal.

Omul este incapabil de a se uita in oglinda, cu zambetul pe buze, si sa se remarce singur in viata lui. Omul a devenit unul singur.

Suntem asa multi, dar in esenta suntem unul singur.

A.A., a sintetizat energia din aura societatii, intr-o pastila injectabila de euforie. Ne luptam sa facem ceva, si sa lasam ceva in urma noastra. Dar in realitate, facem orice ne sta in putinta sa fim exclusi. A fi exclus, te pune pe ganduri, moment in care iti schimbi perspectiva (pe care nu o ai, o au altii). Exclus, cauti pe cineva pe care sa copiezi. Copiezi, devi una cu aceea fiinta. Suntem toti la fel.

Normalitatea a devenit sinonima cu oglindirea prezentului. Normalitatea a devenit imitarea. Normalitatea nu mai inseamna haos.

A fi om inseamna sa calaresti haosul din tine. Sa calaresti haosul din tine cu speranta ca nu se va stinge niciodata. Hraneste-ti demonii cu haos. Demonii iti aduc nirvana.



Haosul inseamna...

"Perfectiunea este imperfectiunea fiecarui om in parte. Este acea stralucire care te-ar putea orbi,dar vederea e inclusa in nevoile tuturor.... Este acel joc la care pierzi de fiecare data,dar toti vor sa castige.... Este acel sfarsit trist,dar oricine viseaza la un final fericit.... Este acea lacrima neasteptata,dar dorinta tinde intodeauna la un zambet.... Este acea realitate complicata,dar speranta nestingerii fanteziei este constanta.... 
Perfectiunea este o speranta a idealului,obsesia in devenire a principiilor,o iluzie a unui moment,o oglindire a imperfectului."

Pietrele trec, apa ramane

   Literele produc cuvinte, cuvintele produc propozitii (sau fraze, dupa chef, nu toti ne bucuram de un singur verb), propozitiile genereaza text de diverse naturi, care la randul lor produc o adunatura de toate cele mentionate mai sus (stiam ca se va ajunge aici, inevitabil), adica, un mesaj.

   Stiind toate astea, punem evidentul in lumina reflectoarelor, si turnam totul pe fata: de regula, nu ai ocazia sa savurezi asa ceva, dar, am fost ales de o persoana care sa-mi maseze sinapsele intr-un mod mai vulgar, sub piele, care iti pune in fata o oglinda si nimic altceva.
    Bineinteles, oglinda era o analogie la o adunatura de cuvinte, structurate strategic, cu puterea de a te face sa te regasesti.



   Fara sa lungesc mai mult, voi posta o parte din creatia lui A.A., nu pentru a unge suflete, dar pentru a expune lucrurile pentru care investim timp sa le ocolim. Lucruri care fug dupa noi. Lucruri care, traiesc in noi.





"De ce existenta este atat de inexistenta? De ce viata este atat de moarta? De ce orice culoare este atat de incolora? De ce bunatatea este atat de rea? 
Cu toate ca visele raman in subconstienta,ele nu vor deveni niciodata in complexitatea lor reale. Speranta indeplinirii este supraapreciata. Dorinta imaginarului este incredintata noilor generatii. Creativitatea devine dilema suprema. Comunicarea egaleaza lipsa personalitatii. Noul se transforma in temeri. Frumusetea se transpune in falsitate. Adevarul creeaza gropi in caracter. Intelegerea echivaleaza cu ignoranta. Umilinta reprezinta intensificarea obisnuintei. Posibilitatile viitorului se degradeaza. 
Evadare....
Evadare....
Imunitatea la scuze apare. Ura inconjuratorului se formeaza. Nevoile depasesc necesitatea. Curajul continuarii se stinge. Evolutia se regenereaza. Apa extinde focul. Aerul taie respiratia. Sufletul se preschimba in trup. Unicitatea este comuna. Gandirea sudeaza delirul. Resemnarea este drumul ales. Renuntarea inlocuieste aptitudinile. Soarele intra in dubii. Ineditul dispare. Jocul transmite seriozitate. Inima bate pentru inima. Universul este minuscul.
Evadare....
Evadare....
De ce viata nu are loc intr-o alta lume?"





Urmeaza.