Va multumim ca folositi serviciile noastre

   Esti si tu la o oarecare varsta, varsta aia in care totul ii o iluzie de vapori de alcool, fum de tigara, eventual niste legaturi covalente de diversi atomi, inhalati sau injectati.
   Parca totul nu se mai termina, nu ajunge la niciun futut de punct in care zici "No, amu ii bine". Ne pregatim atata, si facem atatea, sa ne consumam.
   Te trezesti dupa o oarecare seara, hamhur, iti faci o cafea pe care o vomiti instant ca deja esti satul, dar mai bei una, sa fi sigur. Te petreci si mai faci hai hui ce mai apuci, pana soarele iarasi se topeste peste orizont, si ii moment sa iti speli pacatele (da, sa faci un dus), te dai cu niste apa tonica cu miros parfumat de parfum pe gat, urechi, si pe pula, iei niste haine pe tine, suni tovarasii, si mergi in centru, bineinteles dupa ce ai vazut vre-un poster sau event pe Facebook.
   Vrei sa pipai femeile, vrei sa iei femeiele si sa le pipai, initial de scrutina, nu erotic in niciun caz. Vrei sa gasesti pe cineva in care (sau pe care) sa iti golesti continutul testiculelor, sa o manjesti pe fata cu ultima scarba si autotitate, vrei s-o futi in buda aia jegoasa din birt, numai sa te simti tu realizat ca om.
   Incepi s-o cauti, iei prima bere, incep sa apara femeile pe care vrei sa le pipai. Nimeni nu te baga in seama, dar niciuna din ele. Nu poti sa le pipai inca. Ajungi in punctul in care realizezi ca nu are niciun sens sa numeri la a cata bere esti, iti bagi pula in tot, comanzi niste tarie sa te futi mai tare. Apar femeile, oare poti sa le pipai? Dezamagirea se intinde ca untul la soare
   Te intinzi pe jos, apare vre-un moarta de beata pe care poti s-o pipai? Nu apare, tot necajit esti, dar macar muzica ii buna (posibil, dracu mai aude).
   Te ridici si mergi si te plimbi printre pizde, vezi cum mare parte din ele se uita la tine. Te vor. Dar nu poti sa faci nimica. Atata vreme ai vrut sa pipai vre-una, dar acuma nu mai poti. Nu mai ai putere. Nu mai ai interes. Ti frica de mori, ti frica de-ti vine sa-ti bagi pula si sa pleci.

   Si apoi pleci.

Acumulare

Lasa energia sa se adune, diferenta dintre scanteie si fulger.

B. Norbert

- sau oare asta inseamna un nou titlu de comedie neagra? cel mai bine ii sa lasam energia sa acumuleze -

Din lemn masiv, cu accente de bronz

Probabil ceva ce vine de la sine, sau mai bine spus apare din etern, o dilema, care ma framanta asemenea aluatului dospit:

Si, aici vorbim de ceva nu neaparat paradoxal, mai degraba caustic pentru constiinta:

   Cu totii stim ca, unei gramezi mari de nisip ii zicem morman, da? Morman de nisip in exemplul de fata (si nu, fara metafore gen: "nisipul, asemenea nisipului din clepsidra, reprezinta timpul trecut" si antologisme de genul, aici vorbim literalmente de nisip).
   Deci da, unei gramezi de nisip ii se spune morman de nisip. Daca luam din acest morman, sa zicem un pumn de nisip, cum ii spunem mormanului? Tot morman, bineinteles
   Si continuam asa, tot luam un pumn de nisip din morman pana raman cateva firicele de nisip. Da, firicele de nisip, asa se numeste acuma

Intrebarea ii: care ii momentul cand mormanul de nisip devine doar "cateva firicele de nisip?"

Brain teaser, answers below. Please keep in mind that seizures, fever or even deep vein thrombosis may occur while trying to solve the mystery of life (in essence, that is what this is)

Intr-o lume de magneti, si miracole

Viata. Nu se poate defini. Nu se poate asimila. Nu se poate trai. Viata, este o entitate vie.

Titlul, facand referire la o melodie cu efect narcotic, sustine teoria cu pricina.

In epoca contemporana, ne straduim tot mai mult sa ne perfectional pe plan social. Sa ne perfectional pe plan social. De ce facem treaba asta?
Devine din ce in ce mai greu sa te afirmi ca individ, devine din ce in ce mai greu sa fim acceptati de catre societate. Pentru ce ne luptam?
Ne luptam sa ne schimbam polii. Dar, nu facem asta.
Opusele se atrag, dar oamenii sunt atrasi de stereotipuri. Opusele se atrag, esti diferit, esti asimilat de catre societate. Asa-i, nu?
Ne straduim sa iesim din fabrica, produsi pe banda rulanta, de catre un sablon unic. Dar totusi, vrem sa fim unici.
Standardele sunt intr-un permanent declin, omul fiind atras de imoral, fiind atras de normal. Normalitatea nu se mai defineste individual. Normalitatea nu mai inseamna imunitate. Normalitatea nu mai este nirvana. Normalitatea, este supusa unor termeni. Pentru ca, este normal.

Omul este incapabil de a se uita in oglinda, cu zambetul pe buze, si sa se remarce singur in viata lui. Omul a devenit unul singur.

Suntem asa multi, dar in esenta suntem unul singur.

A.A., a sintetizat energia din aura societatii, intr-o pastila injectabila de euforie. Ne luptam sa facem ceva, si sa lasam ceva in urma noastra. Dar in realitate, facem orice ne sta in putinta sa fim exclusi. A fi exclus, te pune pe ganduri, moment in care iti schimbi perspectiva (pe care nu o ai, o au altii). Exclus, cauti pe cineva pe care sa copiezi. Copiezi, devi una cu aceea fiinta. Suntem toti la fel.

Normalitatea a devenit sinonima cu oglindirea prezentului. Normalitatea a devenit imitarea. Normalitatea nu mai inseamna haos.

A fi om inseamna sa calaresti haosul din tine. Sa calaresti haosul din tine cu speranta ca nu se va stinge niciodata. Hraneste-ti demonii cu haos. Demonii iti aduc nirvana.



Haosul inseamna...

"Perfectiunea este imperfectiunea fiecarui om in parte. Este acea stralucire care te-ar putea orbi,dar vederea e inclusa in nevoile tuturor.... Este acel joc la care pierzi de fiecare data,dar toti vor sa castige.... Este acel sfarsit trist,dar oricine viseaza la un final fericit.... Este acea lacrima neasteptata,dar dorinta tinde intodeauna la un zambet.... Este acea realitate complicata,dar speranta nestingerii fanteziei este constanta.... 
Perfectiunea este o speranta a idealului,obsesia in devenire a principiilor,o iluzie a unui moment,o oglindire a imperfectului."

Pietrele trec, apa ramane

   Literele produc cuvinte, cuvintele produc propozitii (sau fraze, dupa chef, nu toti ne bucuram de un singur verb), propozitiile genereaza text de diverse naturi, care la randul lor produc o adunatura de toate cele mentionate mai sus (stiam ca se va ajunge aici, inevitabil), adica, un mesaj.

   Stiind toate astea, punem evidentul in lumina reflectoarelor, si turnam totul pe fata: de regula, nu ai ocazia sa savurezi asa ceva, dar, am fost ales de o persoana care sa-mi maseze sinapsele intr-un mod mai vulgar, sub piele, care iti pune in fata o oglinda si nimic altceva.
    Bineinteles, oglinda era o analogie la o adunatura de cuvinte, structurate strategic, cu puterea de a te face sa te regasesti.



   Fara sa lungesc mai mult, voi posta o parte din creatia lui A.A., nu pentru a unge suflete, dar pentru a expune lucrurile pentru care investim timp sa le ocolim. Lucruri care fug dupa noi. Lucruri care, traiesc in noi.





"De ce existenta este atat de inexistenta? De ce viata este atat de moarta? De ce orice culoare este atat de incolora? De ce bunatatea este atat de rea? 
Cu toate ca visele raman in subconstienta,ele nu vor deveni niciodata in complexitatea lor reale. Speranta indeplinirii este supraapreciata. Dorinta imaginarului este incredintata noilor generatii. Creativitatea devine dilema suprema. Comunicarea egaleaza lipsa personalitatii. Noul se transforma in temeri. Frumusetea se transpune in falsitate. Adevarul creeaza gropi in caracter. Intelegerea echivaleaza cu ignoranta. Umilinta reprezinta intensificarea obisnuintei. Posibilitatile viitorului se degradeaza. 
Evadare....
Evadare....
Imunitatea la scuze apare. Ura inconjuratorului se formeaza. Nevoile depasesc necesitatea. Curajul continuarii se stinge. Evolutia se regenereaza. Apa extinde focul. Aerul taie respiratia. Sufletul se preschimba in trup. Unicitatea este comuna. Gandirea sudeaza delirul. Resemnarea este drumul ales. Renuntarea inlocuieste aptitudinile. Soarele intra in dubii. Ineditul dispare. Jocul transmite seriozitate. Inima bate pentru inima. Universul este minuscul.
Evadare....
Evadare....
De ce viata nu are loc intr-o alta lume?"





Urmeaza.

Daca as fi zugrav, nu as vopsi, as canta poezii

     Stiu ca blogurile ar trebui sa fie despre viata personala bla bla si cacaturi dinastea puerile, lucru ce inca nu am facut (sau?). Da defapt nu, nu am facut asta niciodata. Tot am zis ba hai sa incerc sa vad ce iese, daca tot ies printr-o spirala ireversibila de gasme... organigasme... pseudozacuscogasme.

     Zise candva un om intelept (eu) ca scopul vietii nu ii sa ajungi teafar intr-un sicriu, undeva intr-un cimitir, si sa vina toti oamenii aia care te urau toata durata existentei tale, dar acuma plang de regret ca nu mai existi, iti duc flori moarte care ofilesc candva curand (da, adu-mi aminte cum se moare, parca n-as sti, in futere). Mai degraba scopul vietii ii sa ajungi tot julit, rupt, spart, de preferabil cu membrele in alte locatii decat cele originale (aveti imaginatie).

     Traim intr-o societate perversa? Amu iarta-ma sau ceva similar, da spune-mi mai exact ce nu inspira perversitate? Si nu, nu ma refer nicidecum la cum se imbraca lumea, daca ar fi sa comentez ceva de asta, as zice ca inca nu ii suficient de sumar, nu ca ar avea vreo relevanta.
     Nu, cand zic de societate perversa ma refer la fluxul constant de eroticism ce primim in permanenta. Uite, voiam sa zic ceva gen "apai sti, cand ziceam de societate perversa, voiam sa zic ca suntem in permanenta bombardati de avansuri, femei goale, sex, probabil mai mult sex dupa, ocazional si mai mult sex inainte, blah blah blah". Nu, probabil asta ii singurul lucru ce ma face sa ma simt, intr-o oarecare masura bine ca exist acuma. Si da, nici asta nu ii bine.
   
     Acuma, ca v-am tot plictisit cu confuziunile minore pe care vi l-am implantat destul de adanc (:>) in voi (repet, :>), hai sa nu folosesc blogul pentru ce ii, ci sa il folosesc pentru ce vreau eu sa fie.


      Siiii, pauza.



      DECI (litere mari, sa se vada, sunteti orbi in pula mea)

  Din nou, va las in suspans. Hai ceau.