miercuri, 22 decembrie 2010

De ce nu?

Asa cum probabil imi incepe fiecare zi, nu sunt trezit de alarma (ciudat, asai?), si in acest scop, iau plapuma si il arunc peste televizorul LCD, care pica jos si se sparge (am mania de a tine sub televizor un obiect ascutit in forma de piramida, in cazul in care televizorul cade sa fie perforat si sa am motiv sa imi scot ochii). Dar am lasat scoaterea ochiilor pe mai incolo ca inca aveam nevoie de ei. Asa deci, ca sa ies din camera trebuia sa calc pe televizor, dar daca tot era gaurit hai fie (oricum, scoaterea ochiilor ii inevitabil). Ma indrept spre baie, pornesc apa calda la chiueveta si ma indrept spre bucatarie (dureaza ceva pana vine apa calda). Trag un picior in usa sa imi dezmortesc picioarele (si inevitabil sa deschis usa). Iau o coada de matura si fortez usa frigiderului sa se deschida, iau niste oua, o ruda de salam, o bara de sapun si maioneza (imi place sa am sapun proaspat dimineata). Asadeci, iau toate astea (cu sapun cu tot), deschid usa de la microunde, si le arunc acolo, stii tu, inauntru in microunde, apoi trantesc usa (imi place sunetul) Dau pe maxim, atat puterea cat si timpul, si merg in baie sa verific apa. In loc de apa curgea namol, asa ca am zis ca mai astept (contoru de apa inca merea). Auzeam un sunet dubios din microunde, dar asta e. Mi-am lua hainele pe mine (am obiceiul sa dorm in pula goala) am deschis usa, apoi am inchiso (timp in care eu am iesit dinauntru, afara) Ma duc la un Opel Astra (dupa aia mi-am dat seama ca era a mea), si cu un pix am fortat incuietoarea. Am intrat inauntru, am tras usa peste mine (pana la urma nu a mers pixul si a trebuit sa tai usa cu bomfaierul). Odata intrat in masina, am inceput sa dansez tango si apoi am inceput sa dau din cap asemenea unui rocker, dar tot am dansat (de regula si daca stau pe scaun ai cam 2cm intre cap si tavan, dar eu fiind mai special, am putut dansa). Asa. Intrun final m-am asezat in fata volanului, am luat un borcan cu maioneza si am turnat pe bord, dupa care am pus borcanul gol pe scaunul de langa mine sa nu ma simt atata de singur. I-am pus centura sa nu pateasca nimica, sau sa nu primesc amenda de la politie pentru nerespectarea normelor de circulatie al recipientelor folosite in alimentatia publica, am bagat lingurita in gaura de contact si am pornit. Fiind daltonist din nastere, si fiindca mai tarziu imi voi scoate ochii din cauza LCD-ului penetrat de piramida, am inceput sa trec si pe rosu, si pe verde, si pe galben, dar nu-mi pasa. Am dat un picior in bord si din senin a picat un butoi plin cu rom, iar in timp ce conduceam masina cu dintii (aveam dinti foarte frumosi si albi, si de aceea i-am infipt in volan ca sa ma laud la ceilalti ce dinti albi si stralucitori am), mi-am luat mainile (defapt erau atasate de mine dar tot le-am luat), am inclinat butoiul pana cand am turnat rom intro halba (de 1 litru). Am revenit cu dintii in gura,mi-am incolacit ambele picioare in jurul volanului ca sa am mainile si gura libera. Am inceput sa sorb din paharul, pardon, halba de rom pana am ajuns intro stare deosebit de profunda de ebrietate. Auzeam tot felul de sunete si strigate, si sange cum imi curgea pe parbriz. Asa ca, am apasat cu limba pe butonul de pornire al calculatorului de bord, si cu ajutorul comenzii vocale, l-am rugat sa imi afiseze un film deosebit de pornografic. In timpul vizionaruu acestuia, obictul muncii, instrumentul, ruda, joystickul sau cum vrei tu sa ii zici a inceput sa creasca precum aluatul lasat la dospit, si am putut sa ating maneta stergatorului de parbriz cu ajutorul lui (i-am multumit apoi). Sangele a disparut din fata mea, dar tot simteam miros de om descompus. Am pus halba in suport si m-am aplecat la dulapior sa scot un odorizant de masina cu miros de aer de munte. Am agatat odorizatorul de oglinda retrovizoare, si foarte repede am fost lovit in mutra de o briza de aer proaspat din Muntii Bucegi (acolo se fabricau odorizantele). Am ajuns la locul de munca....

Aceasta poveste este inca in stare de prototip, intr-un cuvant, momentan duc lipsa de idei din cauza stomacului meu care chioraie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu