Fara Sens - Capitolul III

 Al III-lea capitol din seria "Fara Sens", intitulat "Sarbatori Narcotice", un mic preview care explica ce a fost dar nu si ce va urma:

   Ceasul suna vreo zece si un metru de dimineata. Mi-am deschis ochii, am administrat o corectie corporala alarmei, dupa care l-am aruncat in gramada cu restul prietenilor ei. Stateam sub plapuma, pardon, sub multitudinea de ele dar tot imi era frig. Era clar ca venise iarna, si pe langa acesta, veneau sarbatorile, deci si prin urmare: musafiri. M-am ridicat din pat, m-am dus in bucatarie, am aprins aragazul sa ma incalzesc, apoi am sustras din frigider o bucata de clisa, niste carnati si oua. Am umplut un ibric cu apa, am aruncat ibricu pe foc si ouale peste, dupa care m-am dus la brutarie pentru a intra in posesia painii proaspete de dimineata. Eram in pijamale, dar magazinul fiind sub mine, nu m-am schimbat si, dupa ce al salutat congelatorul, am inchis usa si am coborat la parter pentru a iesi afara. Apas pe usa de iesire, dar nimica. Mi-am luat avant, si m-am azvarlit in ea, dar nimica. Dupa ce m-am trezit din coma am vazut scris "trage". Am deschis pana la urma usa, am iesit afara unde zapada s-a napustit asupra persoanei mele. Zapada era de vreo 3-4 doze de bere inaltime, deci suficient. M-am tarat prin ea pana am ajuns la magazin. Pentru ca nu mai aveam chef de zapada, am intrat in bloc prin cealalta usa. Odata urcat sus, am ridicat ouale de pe aragaz, am taiat clisa si am inceput sa manc. Mi-am aprins o tigareta ca sa-mi pice bine, si rasfoiam ziarul pentru a vedea cu ce mi-as putea pierde vremea astazi. Filmele erau hidoase, bancul zilei suna mai degraba cu ce era scris pe eticheta unei conserve de fasole, cand am dat peste vestea ca azi are loc o mare vanzare de autovehicule. M-am imbracat cu haine destinate expeditiilor solare, am stins aragazul, mi-am pornit iPod-ul si am coborat scarile. Trag de usa de iesire dar nimica. Am legat o chinga de usa, iar celalat capat l-am securizat de un motostivuitor (care se afla aleator pe casa scarilor) Deodata franghia pocni in doua si ma lovi peste cap, eu intrand in coma. Dupa ce m-am trezit din coma, am vazut ca pe usa scria "impinge". Am stins motostivuitorul pentru a conserva combustibil, am impins de usa si am iesit afara. Mi-am aprins o tigareta, si ma holbam in jur. In ciuda zapezii enorme, oameni nu aveau probleme: paseau prin zapada, se jucau cu zapada, fotografiau zapada, alunecau pe gheata spargandu-si cutia craniala, deci totul absolut firesc. Am selectat o piesa de pe iPod si m-am indreptat catre piata de masini.
   Deoarece ma aflam in centru, si inca imi era foame, m-am dus la o shaormerie sa manc un kebab. Am dat comanda, m-am asezat la masa si mi-am aprins o tigareta. Am stat cat am stat pana intrun final mi-a venit meniul, am mancat, am platit, m-am simtit bine, etc. Am simtit un miros cunoscut, dar nu era miros de kebab sau altceva... era Reggae*. M-am furisat pe langa frigidere, si i-am pus mainile la ochi (era bucatar). Nu am mai putut de fericire, m-a luat in brate, apoi am dansat in sus si in jos de fericire. S-a oferit sa-mi restituie banii pentru kebab. Eram fericit. Fiindca si-a luat un iPhone 4g, avea telefon, si deci, i-am notat numarul de telefon, pentru orice eventualitate. L-am salutat si am plecat. In departare se vedea pancarda enorma care marca inceputul pietei de masini. Odata ajuns acolo (repede, ca in povesti), zaream printre oameni masini de toate felurile, mici, mari, ieftine, scumpe. Dar niciuna nu-mi era atragatoare. Ochii imi erau furati de o coloana neagra de fum, urechile au inceput sa-mi sangereze din cauza unui zgomot asurzitor, iar nasul a inceput sa mi se imbaxeasca din cauza mirosului de motorina. Era o autoutilitara Kamaz, masina de transport ruseasca. Am inceput sa o admir, cand deodata langa mine a aparut un individ inalt, cu parul lung, barba si mai lunga, care purta numele de Voronik Barvisk. Avea in mana o damigeana de vodka, si saracul mai ca statea pe picioare
- Cat doresti pentru camion? ma adresai eu
- Ce poti sami oferi? raspunse Voronik
- 2500 de unitati monetare
- Imposibil, camionul are valoare sentimentala
- Atunci ti-ai dori un iPod, ultima generatie?
- Da! Da! Da!
I-am pasat iPodul si el mio dat cheile. A dat pe gat damigeana de vodka apoi lesina. Mi-am sustras inapoi iPod-ul, si am pornit la drum. Nu puteam iesi deoarece piata era plina cu oameni. Mi-am scos Sony Ericsson Xperia X10-le in buzunar, si l-am apelat pe Reggae, in primul rand ca sa ma laud, in al doilea rand ca sa ma ajute sa ies afara cu camionul proaspat achizitionat. Nu incape indoiala ca ii mare fericire si bucurie. Dapai a venit momentul anului in care in grasam din Finlanda vine si mere peste tot in lume, isi indeasa rectul in cosurile de evacuare a caselor si excreta cadouri, apoi pleaca daramand casa. Am stat o leaca pana mi-o raspuns Reggae dar pana la urma a fost de acord sa ma onoreze cu prezenta. Fiind pro-skater, a venit de peste tot cu placa de snowboard (am uitat ca era zapada). I-am aratat vehiculul proaspat cumparat, iar el imi inmana un joint, si o damigeana de vodka (era in spatele masinii, am aflat ulterior). Fiindca nu aveam permis de conducere, el era nevoit sa conduca. Ne-am urcat in camion si am inceput sa bem. Din senin a pornit motorul de simteam cum sufletul imi ingheta de frica, si eram impins in scaun cu o forta aleatorie descoperita de Newton. Reggae facea treaba usoara din pedestriasii si masinile aflate acolo. Datorita harababurii cauzate, a aparut politia in spatele nostru, iar Reggae a armat o mitraliera de calibrul 50 aflata intamplator in cabina camionului, si a inceput sa traga dupa politie. Eu intre timp mi-am pus castile in urechi, si m-am uitat la un film porno pe iPod. Reggae, intre timp, a pus o caramida pe pedala de acceleratie, s-a ridicat de pe scaun si s-a dus in spate. De acolo, a montat tunul anti-aerian, si-a pus o palarie de elvetia in cap si a inceput sa traga peste tot (trebuie sa fi deadreptul respins de societate ca sa scrii astfel de povesti, sîc !) Eu intre timp cautam pe laptop o scoala de soferi, imi fumam tigara si am baut un pahar de suc de mango. Reggae era in permanenta lovit peste obrajori de cartusele care erau ejectate din arma, dar el nu era curios. A legat tragaciul tunului anti-aerian cu banda adeziva, s-a dus la frigider, a scos cascaval (da, ai dreptate, frigiderul se afla intamplator in camion), si a facut ceva amestec de chestii si a facut cascaval pane. A venit inapoi in cabina imbracat in costum elegant, cu o tava de argint in mana si m-a servit (m-am plans mai devreme ca imi era foame) apoi a mers inapoi in spate si a inceput sa arunce cu butoaie de 200 de litri umplute cu nimic altceva decat kerosen si un baton de dinamita. A aruncat vreo douamii de astfel de butoaie, apoi a revenit in cabina. Mi-a spus ca va trebui sa sarim peste podul aflat in constructie. Mi-o oferit o tigareta, si a virat pe banda care ducea spre pod. Ne-am bagat in mormanul de gunoaie aflate pe pod, si am sarit pe cealalta parte, iar masinile de politie, dubele, transportoarele amfibii si tancurile au picat sec in apa. Am ajuns in fata blocului meu, am parcat. Reggae a oprit motorul, si ne-am dus sus. Nu puteam intra. Am inceput sa trag, sa imping de usa, dar nimica. Reggae a plasat un butoi cu kerosen si dinamita in fata usii si i-a datfoc. Dupa ce m-am trezit din coma, am vazut scris pe usa: "usa glisanta, va rugam trageti in dreapta". Am tras in dreapta, Reggae a salutato pe vanzatoarea din magazin, si am urcat sus la mine in apartament. Am deschis usa, si eram luat prin asalt de: Madame Johansson, Jiu Jinong Li, toti colegii si toate profesoarele de la scoala. Toti asteptandu-ma cu o petrecere surpriza. Nu mai puteam de fericire ...


*pentru a face legatura, asteptati partea a II-a - "Scoala vietii si temele aferente- un drum cu un singur sens ca doua ar fi prea multe"

Cum am zis, acesta este numai un preview, deci va urma continuarea plus cartile I si II (dureaza prea mult pana le dactilografiez :)))