Nu am mai scris de mult, dar acuma scriu sa comemorez si sa trec in arhiva un eveniment chiar deosebit de important din istoria tarii, tinerii se revolta si vor sa faca o schimbare.
Nu cred ca ii nevoie sa mentionez din ce cauza a pornit toata revolta asta, dar de dragul sa fie mentionat in aceste randuri, ii vorba de incidentul de la #Colectiv, unde au murit peste 30 de tineri, si peste o suta sunt la spital (aveti tv, aveti internet, nu intru in detalii, ca nu despre asta vreau sa vorbesc).
Dar ma, oameni buni, vis opariti la cap?
De atata (si amu incepe) fucking amar de timp, toti ma, da fucking toti ne plangem de cacatu din tara asta (in mare parte oameni ca mine, tineri), dar nu, stam linistiti la bere seara, ne culcam, ne dam o laba si ii bine.
Si voi, va plangeti, ca trebuie sa moara atatia semeni de-ai nostri sa facem ceva?
Stai asa o leaca, adica va plangeti de atata amar de vreme, si abia fucking acuma suntem in stare sa iesim pe strada? Abia dupa ce alti oameni si-or cules roadele (dupa zeci de ani de fertilitate roditoare), abia amu ma iesim in strada? Da nis intregi la cap?
Zi ma, nis intregi la cap? Deci ne plangem ca atatia mor, da abia acuma iesim in strada?
Romani, vis normali?
Clar, is anormal de mandru ca am reusit ce am reusit (nu intru in politica, din motive evidente). Da ma, am reusit! Am facut primul pas, am iesit pe strada si am schimbat ceva.
Dar de ce, ziceti ma de ce, abia acuma? Mi scarba dar din fericire in mare parte is profund si adanc, fericit de voi, de noi, care intr-un final facem ceva.
Evitati televiziunile, evitati oamenii care zic orice altceva decat ceea ce doriti. Acuma ii momentu sa introducem pula, in gura celor care trebe. Daca cineva zice ca nu ii bine ce facem, fute-i frate o teava zincata de tzol in mecla, sa simta ce trebe sa simta. Fute-i dintii, fute-i viata. Cam tarziu totul, dar chiar era momentul.
Nis tineri, dar nu nis prosti...
