Traim in 2015 si mare parte a lumii nu cunoaste anumite informatii cheie din istoria grandioasa a romanilor. Astazi, vom incepe excursia culinara cu orasul meu natal, Arad.
Preparatul culinar specific Aradului: C.A.M (carnat aplatizat de mistret)
Sigur, toata lumea cunoastea asta precum, chiar nu mai tin minte, am vazut ieri pe Facebook, dar ii neesential deoarece ii spune C.A.M., ii denumire de origine controlata, oricine nu crede asta sa se arunce in fantana, nu stiti nimic, sunteti prosti.
In mod traditional, mistretul de Arad se vaneaza cu un grup (denumit squad sau krew in trecut), prin 2 variante:
- in 1745, traditional se lega o grenada anti-tanc cu fir de canepa (ulterior banda izolatoare cu dungi galbene si verzi aranjate orizontal, dea-lungul benzii, paralele), se amorsa grenada respectiva, si se tragea in mistret
- in 1842, odata cu introducerea morilor electronice de porumb pentru faina si malai, grenada se arunca direct spre animal - revenim la mori imediat
Animalul sacrificat, se transporta in gospodarie, pe cale ferata, traditional intr-un vagon descoperit de carbuni, tras de un LDH clasa 80 modernizat la Faur.
Acuma incepe prepararea mistretului. Orice aradean avea in domicili moara pentru faina (nota: nu cea de decorticat porumb, revin). Animalul se introducea intre cele 2 pietre de moara, se condimenta cu azbest, si se pornea (aceasta moara isi primea puterea de la un dinala cu pale, asezat pe rau, care era invartit de apa).
In timpul in care pietrele de moara fragezeau mistretul, se adauga sulf aprins, care ii dadea aroma specifica preparatului. Acesta dura intre 4 si 5 saptamani sa ajunga la consistenta trraditionala.
La final, se scotea mistretul, acum preparat, si se chemau (foarte important de stiut), vecinii de la casele cu numar par sau impar in functie de ce zi era, dar invers, exemplu: daca astazi suntem in 5, chemam toti vecinii de la casele cu numar par.
Mistretul era asediat de catre vecini cu lance, topoare, grenazi militare de uz agricol si casnic, pana se transforma in pasta dorita, care era introdusa in mat (traditional, furtun de cauciuc fabricat la Copsa Mica).
Acuma ajungem la morile de porumb. In 1842, Aradul era singurul oras in lume unde toti locuitorii aveau o moara electronica care scotea semintele porcolaii de pe cocenele de porumb, si le transforma in malai. Si nu erau discriminari de rasa sau clasa politica, toata lumea avea o moara electrica cu motor trifazic fabricat la uzinele Astra de pe Calea Aurel Vlaicu. Da, cat timp restu lumii se razboia si dadeau galbeni la baronul local, noi aveam mori electrice.
Cand se consuma C.A.M., se introduce carnatul in sine in moara pentru porumb, dar nu inainte ca bunica si tata sa manufactureze o paine de casa, pe plita (sau sparhet), din faina de cartof (facuta la presa pneumatica de uz industrial din sopru), si se facea aceasta paine de 45-80kg, in functie de numarul de oameni care locuiau pe o raza de 280m. Painea preparata, se scobea cu utilajul de foraj petrolier (alt utilaj ce era in "arsenalul" fiecarui aradean, prin lege chiar!) si se gaurea.
Painea gaurita se punea sub moara electronica de porumb, si se introducea C.A.M.-ul in partea superioara, se trimitea SMS cu forogtafie atasata a preparatului la Uzina Aradeana de Electricitate Electronica, care dadeau acordul si porneau curentul.
C.A.M-ul era macinat si introdus in gaura din mijlocul painii, timp in care muzicienii locali cantau traditionalele cantece de moara, pe instrumente precum chitara hidraulica si cilindrul muzical din bronz.
In final se facea chef si se consuma. Pofta buna!
